Obsesia lumii

O altă obsesie a lumii de azi e dată de securitate. Peste tot interceptări, senzori de protecţie, paşapoarte biometrice şi alte dispozitive. Totul spre binele tău de cetăţean. Se putea altfel? Se face ceva împotriva fericirii noastre? Totul e făcut ca să fim apăraţi şi protejaţi. Eu unul  m-aş proteja mai degrabă de senzorii cu pricina, dacă aş putea. Ni se spune că sunt atentate.  Nu înţeleg, dacă America  are o problemă cu Bin Laden, de ce trebuie eu să suport consecinţele? Deja aud reproşul comunitarist care mă înfierează ca fiind egoist. Acest fals comunitarism, care ne adună pe toţi ca pe nişte oi şi ne îmbracă în uniforme de lână, e o bună modalitate de-a manipula slabii de îngeri care caută protecţia senzorului. America l-a creat pe Ben Laden, a creat teroriştii când avea nevoie de ei, acum se luptă cu ei, e problema ei. Această manie a securităţii indusă de cei ce duc războaie pentru interesul lor şi nu al omenirii ajunge să fie justificarea însăşi a războaielor. Pe de-altă parte e incredibilă această nevoie disperată a omului zilei de azi, după securitate şi protecţie. Când de fapt trăim cele mai liniştite şi mai călduţe epoci din istoria omenirii. Nu mai există “Siberia”, nu mai există lagăre, ghilotină, arsul pe rug, răstigniri, totul e comod şi sigur în jur.

 

În fine, ca întreaga manipulare şi intoxicare să fie deplină s-a dezvoltat şi obsesia specializării, prin tot felul de masterate şi doctorate în bătut apa-n piuă. Din orice se face ştiinţă şi din orice se face cultură. Toate fleacurile şi reziduurile vieţii cotidiene sunt adunate, cercetate şi studiate cu o savanterie, demnă de-o cauză mai nobilă. La toate acestea nu există decât un singur antidot. Recursul la adevărata cultură şi la vulturii spiritului, care, parafrazându-l pe Ţuţea, s-au înălţat deasupra secolului  şi-au urinat cu un dispreţ creştin.

About The Author

Reply