Ziua 3 la Straja

In ziua 3 mergea teleschiul 2, pe care nu mai urcasem niciodata, pentru ca nu l-am prins niciodata functional. Urcarea destul de tricky si lunga ne-a facut nerabdatori sa vedem de unde si pe unde ne dam. Ajunsi sus, spre dreapta erau partiile pe care le cunoasteam deja, spre stanga era partia Canal. Cum era destul de ceata si nu mergea nimeni spre stanga, am fost cuminti. O data, de 2 ori…dar pana cand? La a 3-a urcare ne-am luat inima-n dinti si am plecat pe partia Canal, cu toate ca ne avertizasera alti schiori ca pe acolo au murit nu stiu cati anul trecut.. bla bla bla detalii detalii. Dupa ce am trecut de norul de ceatza care ne impiedica sa vedem la mai mult de 20 de metri, am ramas muti de uimire. Pulsul a inceput sa creasca, muschii sa se contracte, sa se incalzeasca si un entuziasm ciudat ne-a cuprins. Poti vedea poze cu partia si de asemenea filmuletze, dar senzatia pe care o ai tzopaind de pe un munte pe altul, golul din stomac si senzatia de libertate nu pot fi descrise in niciun fel in cuvinte. Partia e dificila si destul de salbatica si arata ca un fel de half pipe intre 2 munti. Desi dificila, este absolut senzationala si addictive. Din pacate, daca te dai de 4-5 ori te oboseste suficient de mult incat sa te trimita acasa.

Am terminat urcarile de pe cartele si ne-am indreptat spre cabana, pentru ca aveam bagaje de facut si un drum luuuung pana la Bucuresti. Ne-am echipat de drum si am pornit spre casa, obositi, cu vanatai, incheieturi sucite si febra musculara, dar extrem de fericiti. Am respectat traditia si ne-am oprit in Tg Jiu sa mancam la Anna. Dupa un ospatz copios am pornit spre casa in stilul nostru caracteristic. In Pitesti am oprit la o pauza de shushu inainte de autostrada, si cum plecam noi din benzinarie, eu fiind a doua masina, vad in retrovizoare ca un tip il sicana pe Hara. Intrigat il avertizez pe Andrei si ne oprim in fata lor, pe ambele benzi de pe sensul nostru. In aceasta situatie, curajosul pitestean sare pe contrasens si ne arata cat de rapid poate masina lui sa fuga de noi, dupa care se intoarce si opreste masina pe contrasens intr-o zona in care cele 2 sensuri erau despartie de marcaje. Se da jos din masina si ne injura, apoi fuge. Am ras de el pana la Bucuresti.

Concluzia e ca a fost o iesire foarte reusita, dintre cele mai reusite ever si asteptam cu nerabdare sa ne intoarcem la Straja.  Pana atunci, te las sa te delectezi cu pozele facute acolo!

About The Author

Reply