Hitler – Ascensiunea raului

Aseară am văzut un film mişto: Hitler, The Rise of Evil. E un film despre perioada mai puţin exploatată de cineaşti şi de documentarişti, aceea a tinereţii şi a luptei sale de a ajunge la putere. Ocupându-se de perioada de tinereţe a lui Hitler, filmul are un caracter mai personal, fiind scăpat de chingile interpretărilor strict politico-doctrinare, fapt care-l face să aibă şi un efect artistic mai bun. E salutară prestaţia actorului care-l joacă pe Hitler, un nume necunoscut mie pana acum, Robert Carlyle, precum şi cea a inegalabilului Peter O`Toole în rolul cancelarului Hindenburg. Singura critică pe care i-aş aduce-o ar fi că prezintă într-un mod stereotipic, doar faţeta monstruoasă a personajului. Dar probabil că încă e greu să se elibereze cineva de imaginea demonică a lui Hitler. Cu toate astea se ştie că Hitler nu era doar un tip cu tulburări de comportament, ci putea fi de multe ori plăcut pentru cei din jur, având mult umor şi multa prezenţă de spirit. Tocmai aici e partea interesantă, care a scăpat până acum multor regizori şi anume că mai toate personajele malefice ale istoriei au putut ajunge sus, nu atât prin monstruozitatea manifestărilor, cât prin darul de a se face plăcuţi, simpatizaţi şi în cele din urmă adulaţi, în primul rând de cei din jur şi după aceea foarte uşor şi de mulţimi.

About The Author