Reformarea sau deformarea clasei politice?

Legea votului uninominal, poate una dintre cele mai confuze şi mai complicate legi din ultimii ani, are toate şansele nu să reformeze clasa politică aşa cum tot trâmbiţa Traian Băsescu, ci să o deformeze de tot. Înainte de a vedea efectele aplicării acestei legi, putem constata aberaţiile textului de lege. În primul rând că acest pseudo uninominal oferă cadru unui joc politic incorect. Partea de uninominal al acestei legi hibrid, ar fi aceea, care specifică că în cazul obţinerii de 50% plus unu, candidatul întră direct în parlament. Aşa e, dar cu condiţia ca partidul să facă pragul de 5%. În schimb un candidat care culege mai puţine voturi decât contracandidaţii săi, poate obţine în dauna acestora locul de deputat sau senator, datorită scorului pe scară naţională al partidului şi a celor două rânduri de redistribuiri. Practic aici este lovită însăşi esenţa votului uninominal, care îşi propune să răsplătească performanţa individuală, şi nu cea de grup, respectiv partid. În acest sens varianta de vot uninominal propusă de Băsescu era măcar varianta pură al acestui sistem de vot, chiar dacă România politică este departe de a fi pregătită pentru ceea ce propunea Băsescu. Dincolo de multele alte nereguli ale legii, un lucru este cert: acest sistem de vot reprezintă un atac dat partidelor mici, lăsând pe prima scenă politică a ţării, doar partidele mamut, infiltrate ca igrasia în pereţii administraţiilor locale şi centrale. În primul rând că este nevoie de foarte mulţi bani pentru a face faţă acestui tip de vot, iar în al doilea rând de un sistem de partid tip caracatiţă.

Într-o altă ordine de idei, acest sistem de vot atacă partidele conduse de lideri locomotivă, gen PDL, PRM sau chiar PNG. Primele două partide au în faţă, buni sau răi, doi lideri politici naturali şi nu doar formali, care îşi pot exercita în mod hipnotico-electoral, influenţa asupra celor mulţi. PSD-ul şi PNL sunt partide mai de echipă, dar fără căpitan de echipă. Este logic ca aceste două partide să prefere sistemul de vot uninominal. Pe de altă parte, aceste partide fiind mai flexibile şi având o structură mai democratică atrag şi mai uşor tot soiul de artiste, vedete, care prin profesia lor de liberi profesionişti preferă să evite partidele tip disciplină de fier. Aceasta pare a fi partea nouă de personal parlamentar, adusă de votul uninominal. Oameni cu notorietate artistică, unii respectabili, alţii deplorabili. În nici unul dintre cazuri nu putem vorbi despre un câştig pentru clasa politică. Scena Parlamentului nu este prilej de exhibare a talentelor de trăncănitori, de cantautori sau de flaşnetari eşuaţi în plan artistic. Dacă este să ne uităm la artiştii care vor să intre în Parlament, gen, Dida Drăgan, Florin Călinescu sau chiar Zamfir, toţi sunt oxidaţi în plan artistic, ajunşi la menopauza creaţiei artistice. Pentru un artist activ din punct de vedere creativ, politica sa, ar fi opera sa. Cu alte cuvinte nu este nici o pierdere pentru artă, dar nici un câştig pentru politică. Însă impulsul manelistic, care a împânzit întreaga ţară, face ravagii la orice nivel. A apărut la noi o emulaţie a tupeului şi a nesimţirii, pe sistemul, dacă pot ăia, de ce n-am putea şi noi. Nu de gornişti are nevoie Parlamentul ţării, de crescători de rating prin talk show-uri, ci mai degrabă de oameni cu pregătire economică, juridică, sau administrativ politică, oameni apţi de-a fi nişte profesionişti ai politicii. La noi se întâmplă invers, profesioniştii din alte domenii intră ca amatori în politică. Una peste alta, soarta judecării uninominalului pare a fi una indecisă. Situaţia este una cum nu se poate mai delicată, unele maşinării de partid s-au pus în mişcare, însă cu toate acestea, legea lăsată în forma actuală are toate şansele să provoace o harababură electorală naţională. Marea masă de votanţi n-au nici o şansă să priceapă acest mecanism de vot, ca să numai vorbim de faptul, că inclusiv în plan procedural organizatoric sunt şanse mari să apară disfuncţii grave, care pot face din alegerile de la 30 noiembrie, un circ naţional. Având în vedere că a doua zi este ziua naţională, ce mod mai bun de-a sărbători am putea găsi noi românii, decât un duplex între transmisiile cu scandaluri de la BEC, şi cârnaţul cu fasole muşcat de 1 decembrie.

About The Author