Antiromanismul

România anilor de tranziţie a devenit pentru mulţi reperul absolut de evaluare a neamului românesc. Plecând de la mafia politică şi economică, care călăreşte această ţară şi terminând cu cei umiliţi şi obidiţi, ajungem la portretul sumbru atât de des analizat in spaţiul public. În felul acesta nimeni nu îşi mai aduce aminte de o altă Românie, care acum pare una virtuală, dar care a avut concreteţe istorică prin personalităţi de seamă. Metehnele cotidianului românesc sunt demne de tot dispreţul şi toată critica, dar asta nu trebuie să ne întunece  conştiinţa românească până la deplina beznă a uitării. E foarte greu însă, de luptat cu această uitare, pentru că la ora aceasta nu mai există intelectuali români, în adevăratul sens al cuvântului. Intelectuali mărturisitori ai conştiinţei şi sufletului românesc, nu mai există si asta e adevărata dramă a poporului român, dispariţia intelectualului de credinţă naţional-ortodoxă, şi nicidecum dispariţia Elodiei.

Toţi suntem tentaţi să ne criticăm şi să ne dăm în cap pentru mizeriile de zi cu zi, ale României de azi, dar dacă suntem puţin atenţi putem observa că asta dă satisfacţie noilor colonişti, statele unite ale Europei, pentru care trebuie să devenim nişte consumatori cu creierele spălate. Şi ca să se realizeze visul european, de-a unge creierele colonizaţilor pentru o penetrare mai uşoară, primul lucru care trebuie făcut e de-a cumpăra intelighenţia şi de-a o pune să manipuleze masa. I-aţi auzit pe cei care au primit legitimaţia, de elită a poporului român, de la stăpânii noştri, şi anume un Liiceanu, Patapievici, Pleşu, Cărtărescu, ducând vreo bătălie naţională după 1990.  Toţi critică cu aer occidental cusururile noastre, îi doare în spatele fiinţei lor, cu care fac filosofie, de moştenirea Gojdu, de retrocedările ticăloase, de faptul că România în câţiva risca să-şi piardă titlul de proprietate pe propria ţară. Adică cum? Adică aşa bine, toate pădurile şi terenurile  cu potenţial turistic sunt cumpărate ba de unguri, ba de diferiţi sectanţi sponsorizaţii din SUA, iar marile imobile tind să împărtăşească aceeaşi soartă. Vom fi chiriaşi la noi acasă sau chiar mai rău nici măcar dreptul de-a fi chiriaşi pe pământurile noastre nu-l vom mai avea. De toate acestea nu vorbeşte nimeni, pentru că tânăra generaţie trebuie să se pună la coadă la hypermarketuri şi nu la librării. Cât priveşte identitatea naţională se caută orice mijloc pentru a huli naţionalismul şi biserica ortodoxă. Se face procesul comunismului atacând ierarhii bisericii ortodoxe. Biserica Ortodoxă a salvat acest neam de la pieire, iar cei care critică Biserica Ortodoxă, dând exemplu Bisericii Catolice, care este mai implicată social, habar n-au de ce s-au născut aici. Pentru cei nelămuriţi e bine să fie lămurită odată pentru totdeauna această discuţie. Dacă România a supravieţuit de-a lungul secolelor, a supravieţuit datorită credinţei ortodoxe, noi ca românii fiind o entitate istorico-statală fragilă, mereu călcată de imperii şi de năvăliri. În mod normal şubrezenia statal istorică n-ar fi putut asigura supravieţuirea şi conservarea peste secole a neamului românesc. Ea s-a făcut prin credinţa ortodoxă, prin mănăstiri, prin preoţii învăţători ai satului românesc, care au dat naştere la marile genii ale poporului român.

Dar pentru noi e mai important să ducem o luptă împotriva icoanelor şi a religiei din şcoli. Dacă se vorbeşte de anticomunism se face referire doar la perioada ceauşistă, pentru că rememorarea închisorilor bolşevice, ar obliga la cultul eroilor patrioţi legionari şi a preoţilor martiri ortodocşi. Iar Soroş nu pentru asta pregăteşte tinerii din România şi din estul Europei. Nu pentru adevărul sacrificiului unui neam pe care l-au robit ideologii fabricate în vest. Occidentul a experimentat în răsărit, chipul groazei comuniste, timp în care intelectualii săi, se delectau cu dialectica marxistă prin cafenelele pariziene. Aşadar, treziţi-vă, cei care doar aţi aţipit, umblaţi cu şira spinării dreaptă, priviţi-i drept în ochi pe toţi duşmanii voştri şi nu vă lăsaţi manipulaţi de aceste gude bătrâne, de-şi zic intelectualii ţării.

About The Author