Saracule, care esti…

Aşa-i spunea într-o emisiune mai veche impresarul Ioan Becali lui Grigore Cartianu, supranumit în presa centrală “Gregoire l`ecrivant”. Expresia a făcut epocă trecând mai apoi în gura vărului mai mic Gigi, dar mai mare în cont, care i-a blagoslovit şi el pe câţiva ziarişti, pe lângă binecunoscutele de acum alinturi, hahaleră, zdreanţă, cu ocara cea grea: „Săracule care eşti!”.  Spusă pe un ton de mare batjocură şi cu o mimică sugestivă, menită să-l bage în pământ de ruşine pe cel ce are tupeul, sărac fiind, să se comporte ca un om normal, biped, demn, această ocară pare a fi sudalma capitală.

A fi sărac înseamnă aici, nu doar simplul fapt de a nu avea prea multe, ci faptul de a nu putea face prea multe, tocmai pentru că nu ai avere, care să te impună de la sine în ochii celorlalţi, ca un paşaport universal ce-ţi deschide orice barieră sau graniţă. Cu alte cuvinte, pentru indivizi gen Becali, îmbogăţiţi într-o perioadă de vid legislativ de tip medieval, dacă nu ai vile şi limuzine de lux şi eşti un cetăţean mediu, deci pentru ei un sărac, trebuie să te porţi ca o slugă umilă, care nu are ce cârti în faţa puterii banului. Toţi aceşti miliardari care se exhibă în faţa naţiunii, gen Prigoană, Columbeanu, Becali sunt foştii şmecheri de cartier, care când dădeau o lovitură la  barbut  sau trăgeau o ţeapă cuiva, ori furau gagica altcuiva, se făleau prin tot cartierul. Acum când au ajuns mari şi tari, privesc la ţară ca la un cartier al lor, mai mare.

“Vezi colo pe urâciunea fără suflet, fără cuget,

Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi  buget,

Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri…”

Din păcate ce descria Eminescu, acum un veac şi ceva, se potriveşte şi astăzi. De ieşit în faţă, ajung să iasă doar ciungii,  neterminaţii genetic sau maleficii habotnici cu aere de rasputini, care sunt în stare să mântuiască ţara la zaruri. Iar în faţa acestor inşi umiliţi de mama natură, ajunge omul normal, doar pentru că trăieşte din salariu şi nu din tunuri financiare, să fie silit să tacă mâlc şi să rabde jignirile unor nevertebrate născute pe solul buruienos şi mlăştinos al tranziţiei.

About The Author