Sistemul bolnav ucide doctorul

Blocarea candidaturii la Primăria Capitalei, a doctorului Oprescu, demonstrează încă o dată, dacă mai era cazul, că în politica românească e ca-n mafia siciliană, ai îndrăznit să o iei pe cont propriu, sistemul îşi va regla conturile cu tine. Motivele invalidării candidaturii lui Sorin Oprescu sunt mai mult decât puerile, mai ales obiecţia faţă de semnăturile care conţin doar CNP, care este de-a dreptul absurdă având în vedere faptul că acesta este un element de identificare mult mai precis decât seria şi numărul de buletin. Acestea sunt detalii însă, fiind foarte clar că PSD-ul lui Geoană, în cârdăşie  cu PDL-ul lui Băsescu s-au opus acestei candidaturi. Totul aduce a blat, iar comparaţia între fotbal şi politică se impune de la sine. Şi aici, cineva a aruncat bricheta, ca mai apoi să ia foc meciul, iar în final Oprescu să piardă la masa verde. Partidele politice sunt ca şi cluburile de fotbal, nu mai contează interesul echipei ci doar al patronilor, care fac jocurile între ei, de multe ori fiind sacrificaţi jucătorii sau antrenorii proprii. Politica nu este departe de acestă realitate. Interesele transpartinice domină de mult jocul politic de la noi. Grupurile de interese, din fiecare partid, leagă şi dezleagă alianţe împreună, iar în exterior partidele apar pentru marele electorat ca nişte echipe, care par gata să-şi dea viaţa pe teren pentru culorile clubului. Aceasta realitate pe care o demască doctorul Oprescu, atunci când pomeneşte de “sistemul ticăloşit”  este cât se poate de vie în sânul clasei politice. Problema este că şi Sorin Oprescu (altfel un stimabil) ca şi mulţi alţi politicieni stau pasiv în interiorul sistemului ticăloşit şi nu reacţionează decât atunci când acesta se întoarce împotriva lor.

Cu toate acestea nu cred că se poate face o paralelă între discursul de haiduc hăituit al lui Traian Băsescu, din 2004 şi actualul protest al doctorului. În primul rând că Băsescu a jucat comedia victimizării proprii pentru a putea părea cavalerul dreptăţii în ochii electoratului. Timpul a demonstrat nu numai că Traian Băsescu nu era împotriva sistemului ticăloşit, ba dimpotrivă că era însăşi expresia lui. Ceea ce nu se poate spune despre Sorin Oprescu, lui i se poate reproşa cel mult faptul, că atâta timp cât sistemul ticăloşit nu l-a deranjat, nici el nu s-a gândit să-l deranjeze pe acesta, preferând să tacă mâlc. Plus de asta, spre deosebire de situaţia lui Băsescu din 2004, aici e vorba de faptul că Oprescu, nici măcar nu este lăsat să participe la această luptă electorală. Sistemul ticăloşit, bine reprezentat, atât de foştii colegi ai doctorului cât şi de cei din PD-L, care sunt în stare de orice pentru a-şi înfige colţii în ciolanul de la capitală, l-a înţepat cu seringa sa pe doctor, lucrând cu o eficienţă diabolică. Toată tărăşenia din cazul Oprescu a demonstrat încă o dată că PSD-ul, în momentele cu miză electorală în care se joacă soarta puterii, îşi pierde complet omogenitatea devenind o haită de lupi care se sfâşie între ei. Aşa s-a întâmplat şi la alegerile prezidenţiale din 2004, când Iliescu l-a lăsat din braţe pe Năstase, exact atunci când acesta avea mai mare nevoie de sprijinul său. Mirosul dulceag al ciolanului se pare că dezbină haita şi acum, iar dacă o va ţine tot aşa, PSD-ul va mânca bătaie ca la fasole în competiţiile electorale ce urmează.

About The Author