Si cu mine cum ramane?

Am, de când mă ştiu, un prost obicei, să ajut pe toată lumea, pe oricine îmi solicită vreun fel de ajutor. Eu nu ştiu ce înseamnă NU POT şi încă n-am învăţat cum să spun NU VREAU. Când ajut, nici prin cap nu-mi trece să o fac din obligaţie sau din ruşine. Ajut pentru că/dacă pot, pentru că vreau, fac tot posibilul şi-s fericită dacă şi tu eşti la fel de fericit/ă ca mine. Cu atât mai mult dacă eu am un rol în asta. Aşa am fost crescută, aşa m-au învăţat ai mei. Şi acum îl aud pe tatăl meu cum îmi spunea : “ajută pe oricine, cum poţi tu, dacă poţi şi fă-o cu tot dragul; niciodată să nu aştepţi ceva în schimb, bucură-te că ai putut fi de folos, iar dacă ei nu apreciază, Cineva le vede pe toate şi apreciază”.
De cele mai multe ori, mă preocupă atât de mult problemele altora, încât uit de mine, uit că şi eu le am pe ale mele şi efectiv mă dau la o parte, eu rămân nesemnificativă. Iar voi vă obişnuiţi prea repede cu asta, vi se pare firesc la un moment dat ca eu să fiu mereu prezentă, la orice oră, indiferent de situaţia în care m-aş afla.
Am ajuns să simt că oricât m-aş strădui, oricât aş da de la mine, pentru voi tot nu este îndeajuns. Ba chiar, am ajuns în stadiul în care sunt criticată exact de oamenii pe care-i ajut, pentru că nu o fac exact aşa cum au cerut ei. Adică, intenţia în sine şi-a pierdut de mult timp sensul şi valoarea pentru ei. Am voie să îmi cer scuze în faţa domniilor voastre pentru faptul că nu sunt perfectă?!!
De partea cu “ajut şi apoi mi se întoarce spatele/plouă torenţial” nu are rost să mai discut, pentru că mi-am încasat-o de prea multe ori şi se subînţelege. Dar am ştiut să iert, să închid ochii, să trec peste.
DAR azi am călcat cu piciorul pe acceleraţie prea mult (la propriu), din cauza nervilor. Azi nu am mai suportat să fiu criticată pentru simplul fapt că am fost bine intenţionată. Azi m-am hotărât. De azi, dragii mei, o să mă pun să învăţ cum e să vă întorc spatele şi să vă refuz. Nu vreau să dovedesc nimic, nimănui. Dar dacă eu nu mă iubesc (în primul rând), n-are cine să mă mai iubească.
Aşadar, mesajul meu e : sunteţi înţărcaţi, buletine aveţi, majori sunteţi – aşa că mai dă-vă-n căc…CEVA!

About The Author