O dilema veche : creionul sau bit-ul?

Citeam acum cateva zile un articol scris de Andrei Plesu in Dilema Veche, unde domnia sa isi exprima parerea personala, insa extrem de conservatoare, in ceea ce priveste fenomenul blogurilor.
Tratamenul la care sunt supuse blogurile, in acceptiunea d-lui Plesu care le filtreaza cu un subiectivism ce emana mai degraba o inchistare despotica decat un liberalism moderat, ma face sa cred ori ca termenul acestui gen de comunicare nu ii este familiar, ori ca marcheaza voit o distantare fara o analiza pertineta. Un lider de opinie, cum se doreste domnia sa, face afirmatii ce nu pot decat sa il puna, dupa parerea mea, decat intr-o lumina nefavorabila.
Altfel spus, intoarcerea la monolog, ceea ce dl. Plesu face cu succes, este mai periculoasa decat scrisul de mana pe hartie.
Sa avem de a face cu un anumit „disconfort” in a dialoga direct cu cititorii, solutie pe care blogging-ul a pune la indemna tuturor? Sau este o reminiscenta a conceptului in care unul vorbeste si ceilalti isi iau notite constinciosi?

As dori sa reliefez un aspect diferentiator. In blogging, toata lumea vorbeste si asculta in acelasi timp.
Este poate un paradox al comunicarii care functioneaza cu succes in acest moment, mai ales acum cand libertatea de comunicare si informare este ingradita mai mult din punct de vedere economic decat politic. AGORA a revenit in mediul virtual, poate mai puternic decat niciodata.
Este adevarat ca multe din insemnari sunt cu caracted personal, dar nu inteleg adversitatea d-lui Plesu fata de cei care isi expun experientele de zi cu zi on-line pentru a fi analizate si comentate de oricine crede de cuvinta. In teorie, se cheama relationare sociala, unde utilizatorii isi construiesc in mod organic comunitati si canale de comunicare.
Perspectiva personala, comentata sau amendata in timp real, a experientelor de orice fel are un impact masiv intr-o lume deja virtuala. Pentru ca bloggerii au o viata sociala mai activa decat multi dintre noi, relatiile interumane desfasurandu-se in afara mediului virtual ca si o continuare dinamica, normala de consolidare.

Virtualitatea publicarii pe internet este orice doriti, dar nu o violare a spatiului intim. Practic, expunerea in public, anonima sau nu, exprima exact opusul. Nimic de condamnat. Transparenta este totala, iar expunerea personala minima. Sunt protejat, dar in acelasi timp sunt public. O pozitie ce poate „jena” pe oricine care nu a trait asemenea experienta, dar care devine adictiva imediat.

Blogging-ul este mai mult decat un jurnal personal on-line. De fapt, blogging-ul se traduce printr-o materializare in scris a unei experiente (de afaceri, politice, sociale, culturale etc.) expusa printr-o prisma personalizata. Este o luare de cuvant sau de pozitie total democratica. De aici si succesul inregistrat de bloguri in 2004 odata cu alegerile prezidentiale din Statele Unite, unde blogurile si bloggerii au avut nu numai un succes neasteptat, dar si o pozitie cu greu atinsa de publicatii in timp atat de scurt. Sa reamintesc doar ca bloggerii au demontat, prin reteaua sociala construita pe marginea anumitor bloguri, afirmatiile presedintelui Bush in legatura cu stagiul sau militar ?

„Terorismul soft” nu vine din partea blogurilor ci a publicistilor cu rol de far, deseori autopropusi, care trec extrem de usor peste noile formule de comunicare, considerand ca doar hartia si creionul sunt intrumentele ideale de comunicare. Nu le neg, dar incep sa ma indoiesc de comunicarea unilaterala. Prefer ca atunci cand ma exprim sa am parte si de feedback. Pozitiv sau negativ. Pentru ca polemica, de cele mai multe ori, creeaza progresul.

Teoria evolutiei actioneaza in toate planurile, supravietuirea fiind dictata de cel care se adapteaza cel mai repede. Aici este vorba de planul publicistic electronic. Epoca in care unii dictau si altii luau notite pe nerasuflate a apus. Astazi suntem cu mult mai dinamici decat ieri si ceva mai lenti decat maine. Schimbarile ne afecteaza mai putin cand facem parte din procesul care le genereaza. Cine doreste sa traiasca in linia intai, a avangardei virtuale, este binevenit, cine nu, nu.

About The Author